Cât am fost la mama acasă, am mâncat destulă zeamă de găină ca să ajung să scriu acest articol despre ea. Este PUR moldovenească. Este PUR autentică. Este PUR de a noastră. De multe ori sunt întrebată de colegii mei de peste hotarele țării: – Ce ne-ai recomanda astăzi la prânz? și răspunsul meu este: – Nimic mai delicios și mai sănătos decât zeamă nu puteți încerca la prânz și să fie pur moldovenesc! Ei mă ascultă și după aia îmi mulțumesc! Apoi îmi zic că au mai mâncat ceva asemănător, — “dar nu era așa de bună ca a voastră!” )). Înseamnă că, chiar merita să ii acordăm atenția necesară și să scriem despre ea, să o gătim și să o savurăm cu plăcere.

Pentru mine, zeama este de 2 tipuri doar: cu cartofi sau cu tăieței de casă, fiindcă împreună eu nu le pot combina, mi se crează impresia că se pierde esențialul – acel bulion transparent în care să plutească ușurel câteva din ingredientele principale, care formează o zeamă.

Astfel, pentru gospodinele în devenire sau pentru cele care vor să mai afle o părere în plus, vedeți mai jos câteva dintre regulile mele principale de preparare a zamei moldovenești. Aceste reguli le-am strâns de pe la mama, rude, cărți culinare vechi și experiența mea proprie.

Iată care sunt ele, dar nu vă limitați la acestea )):

  • găina/puiul pentru zeamă trebuie să fie exclusiv de casă, crescut în voie și hrănit cu produse naturale. Chiar nu vă sfătui să faceți zeamă cu pui din supermarket;
  • carnea se pune la fiert, neaparat în apă rece, pentru a se obține un bulion cât mai consistent și mai delicios posibil;
  • în privința aruncării primei ape în care se pune la fiert puiul, aici părerile sunt împărțite, o parte din gospodine strigă în gura mare că prima apă se aruncă, alte gospodine zic că această procedură nu are nici un rost. Eu sunt adepta celei de a doua variantă. NU arunc prima apă în care a început să fiarbă puiul, mai ales dacă puiul este de casă. Am citit și sunt de acord cu mai mulți foodbloggeri care consideră chestia asta o aberație, fiindcă chiar dacă și există toxine în acel pui, ele nu ies prin opărire sau prin acele câteva clocote de la începutul fierberii. Astfel, această procedură o consider inutilă și care ia mult din gustul bulionului. Nu am văzut să facă această procedură nici mama mea și nici bunicile mele. Ca să detoxificați un pic puiul, mai bine vă sfătui să îl țineți în apă rece cu bicarbonat de sodiu, pentru minim 30 min – 1 oră, apoi să îl fierbeți în mod obișnuit. Astfel, eu nu vă impun ideea mea, ci vă las pe voi să vă informați și să decideți singuri dacă faceți această procedură sau nu;
  • nu punem condimentele, până nu luăm bine spuma care se formează de la carne;
  • după ce am luat spuma, adăugăm condimentele (sare, frunze de dafin, piper boabe mășcate, crenguțe de cimbru uscat, rădăcini de patrunjel, etc.) și o ceapă, alte legume nu punem la fiert împreună cu carnea;
  • ca să ne reușească zeama, focul trebuie să fie mediu/mic/domol și să nu clocotească, fiindcă vom obține o zeamă tulbure și se va evapora foarte repede;
  • zeama se gătește cu capacul semi-pus, iarăși pentru a se evita evaporarea în exces. Citeam undeva că zeama se gătește în general fără capac pentru a se evita scurgerea bulelor de apă de pe capac înapoi în zeamă și astfel tulburându-i culoarea. Din experiența mea, pot să zic că fără capac, poți rămâne fără pic de bulion în cratiță Ș-)), mai bine lăsați capacul semi-pus totuși cît fierbeți carnea. Îl puteți lua, doar după ce puneți legumele, de exemplu;
  • legumele pentru zeamă, morcovul, roșia, ardeiul gras, ceapa, nu se călesc, ci se pun la fiert proaspete, când carnea este aproape gata, sau când carnea este 100% gata și a-ți scos-o din bulion. La dorință, înainte de a pune legumele și tăiețeii, puteți scoate carnea fiartă deoparte și să strecurați bulionul cu ajutorul unei site. De multe ori am facut așa și mi-a ieșit zeama minunată;
  • pentru o zeamă autentică, cu un gust savuros și ușor acrișor, folosiți doar borș acru de casă. Dacă nu îl găsiți nicicum, stoarceți o jumătate de lămâie în zeamă. Am încercat o dată să acresc zeama cu puțin oțet și nu mi-a plăcut deloc. Dar iarăși este doar experiența mea, poate altcuiva o să îi placa;
  • faceți zeama doar cu tăieței de casă sau doar cu cartofi, nu le combinați, veti obține mai degrabă o supă minestrone (supa cu de toate) decât zeamă. Nu folosiți alte ingrediente precum orez sau ciuperci. În zeamă, după părerea mea, trebuie să se simtă doar gustul bulionului savuros de carne de pasăre, ardei gras, morcov, roșie…nimic mai mult;
  • nu uitați de verdețuri, sunt esențiale, pe lângă faptul că îmbracă frumos zeama în straie colorate, mai dau și o aromă care, în combinație cu borșul acru, parcă te trezesc la viață. Nu degeaba la moldoveni zeama se servește a doua zi după orice sărbătoare ))))
  • nu gătiți legumele până la capăt, lăsați-le al dente, puțin crocante!
  • nu puneți usturoi în zeamă, fiindcă va crea un dezecilibru între arome și gust;
  • adăugați verdețurile în zeamă doar după ce a-ți stins focul, puneți capacul și așteptați 5 minute să se interpătrundă aromele;
  • pentru a obține o zeamă limpede ca lacrima, împreună cu verdețurile, puneți 2 cuburi cu gheață din congelator, o să vedeți efectul în cîteva minute;
  • gătiți zeama cu răbdare, dragoste și voie bună, nu are cum să nu se primească dacă o veți găti așa!

Iată ce știu eu despre modul de preparare a zamei moldovenești, dar voi ce mai știți?

Vă rog să împartășiți experiența voastră cu mine! 🙂 Abia aștept să vă citesc comentariile!

Dacă ți-a plăcut rețeta mea, arat-o și prietenilor tăi! Click LIKE & SHARE!

Cu drag, D.

| Dia’s Kitchen este titularul dreptului de autor juridic al materialelor de pe acest blog, care nu pot fi utilizate sau publicate, fără acordul scris al autorului |

print

Ți-a plăcut rețeta?

Faceți clic pentru a o evalua!

Rata medie 4.2 / 5. Număr de voturi: 5

Nu există voturi până acum! Fii primul care evaluează acest post.

Lasă un răspuns